Libertatea și Pandemia

Distribuie acest articol dacă îți pasă!

M-am gândit mult la acest subiect în ultimul timp și am ajuns la concluzia că avem două certitudini: 

  1. Pandemia se va încheia într-un viitor apropiat datorită progreselor medicinei, iar cei mai mulți dintre noi vom fi teferi;
  2. Până când pandemia se va încheia, trebuie să avem libertatea de a ne câștiga existența în mod cinstit;

O altă închidere forțată ar fi dezastruoasă pentru economie și mai ales pentru micile afaceri. O creștere a ratei șomajului ar fi devastatoare pentru economia țării, generând mai multe împrumuturi sau mai multă inflație. Banii nu pot fi produși din nimic pentru a fi dați populației, pentru că ajung să își piardă valoarea. 

Mai mult de atât, mă tem că nu ne vom recupera niciodată libertățile înapoi și nu vom mai reveni la normal. Din ceea ce am citit din alte țări, se vorbește despre o „nouă normalitate” care ne limitează libertatea de mișcare și ne violează intimitatea în moduri fără precedent. 

Ceea ce mi se pare absurd: pandemia nu a plecat de la noi, nu a fost răspândită masiv de către noi, iar felul cum noi românii ne-am comportat și ne-am respectat unii pe ceilalți pe parcursul anului 2020 este exemplar. Mai mult de atât, nu putem să îi condamnăm pe oamenii care au trăit așa cum știu și au încercat să continuie să-și câștige existența.

Eu nu vreau să fac vaccin obligatoriu înainte ca remediul să fie testat riguros pe un număr de minim 1 milion de voluntari. Mai mult de atât, îmi revendic dreptul de a cunoște toate efectele secundare descoperite.

Nu vreau nici să fiu obligat să îmi implantez microchip, să port o brățară precum criminalii cei mai odioși și/sau să am telefonul urmărit de către autorități oriunde aș merge. Cât timp eu acționez cu bună credință și respect sănătatea mea și a celor din jur, nu vreau să fiu tratat ca un potențial criminal. Eu aleg să cred în responsabilitate individuală, nu în exerciții de totalitarism.

Și nu pot să le doresc celorlalți decât libertatea de care beneficiez și eu. Dacă ei și toți ceilalți ne exersăm libertățile, atunci pericolul ca aceste libertăți să dispară se reduce semnificativ. 

Cu alte cuvinte, nu ni se face decât ceea ce permitem să ni se facă. Iar individul este minoritatea cea mai vulnerabilă și cea mai atacată de către Stat. În realitate, niciun politician și niciun partid politic nu vrea ca noi să fim în totalitate liberi, responsabili și capabili de a ne întreține singuri – mereu trebuie să depindem de o anumită autoritate care să ne permită să existăm. Pentru că nevoia de lideri și de reprezentanți dispare atunci când oamenii sunt educați, prosperi și civilizați.

Libertatea și pandemia sunt concepte care par oarecum antitetice. Cei care ne conduc și pretind că știu mai bine sunt și cei care susțin ca libertatea și pandemia au valori direct proporționale: adică ele ar crește una în relație cu cealaltă și ar dispărea simultan.

Eu nu sunt neapărat de acord. Mai mult de atât, cred că este important să reținem cum arătau viețile noastre înainte de pandemie și să ne impunem același standard, fără compromisuri. Singura lecție ar trebui să fie responsabilitatea: să ne spălăm mai des pe mâini și să rămânem acasă în zilele când avem gripă.

În cele din urmă, totul se va termina cu bine și mai mult de 96% dintre noi vom fi teferi (nu o spun eu, ci statisticile din România). Însă trebuie să avem grijă să ne alegem bine liderii, astfel încât libertățile noastre să nu dispară pentru a face loc unei noi ordini.

 

Pe parcursul vieții mele adulte am văzut mai multe drepturi și libertăți cum au dispărut treptat. Unele dintre ele chiar încalcă prevederi ale Constituției, dar au trecut tacit din coniderente mai „mărețe” decât interesul cetățeanului de rând (așa cum s-a întâmplat în cazul Legii Big Brother). Mă tem că la finalul pandemiei vom vedea ceva asemănător – dar de data aceasta voi face tot ceea ce îmi stă în putere pentru a preveni consecințele nedorite.

Dacă eu beneficiez de un număr mult mai mic de libertăți decât cele pe care le aveau părinții mei când erau de vârsta mea, nu vreau ca tendința să continuie. Și dacă tot am ales să rămân în țară alături de familie, nu sunt dispus să accept orice abuz care încalcă prima convenție dintre cetățean și Stat (așa cum este ea consemnată în Proclamația de la Timișoara și în Constituția care a urmat).

În imagini o puteți vedea pe Higieia, zeița sănătății din mitologia greacă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *