Distribuie acest articol dacă îți pasă!

Politica nu este și probabil nu va fi niciodată câmpul de bătălie al oamenilor străluciți – este o concluzie la care am ajuns în ultimii ani, observând diferențele majore de intelect dintre demnitari și antreprenorii din mediul privat. În consecință, suntem mult prea des sortiți unei alegeri care presupune identificarea răului cel mai mic.

Mai mult de atât, nu pot spune că mă aștept ca în orașul Slobozia să găsesc dialectică doctrinară sau dezbateri bazate pe o serie de planuri și proiecte concrete. Demagogia, minciunile și apelul la emoții (în detrimentul rațiunii) sunt folosite pentru că funcționează și transmit un mesaj scurt și ușor digerabil (spre deosebire de acest articol, care probabil va deveni stufos).

Credeam că voi vota cu Dragoș Soare din același considerent al răului cel mai mic – dar după ce am citit antetul operei „Scrisoare pentru tine” din varianta electorală a gazetei partizane „Independent”, cred că voi pune ștampila pe numele tuturor candidaților de pe buletin… în afară de cei distinși cu stigma de a reprezenta PSD și Pro România.

Erori gramaticale de tip „Soția mea [VIRGULĂ] crede că va fi” și formulări precum „Scrisoarea asta nu este despre mine. Este despre unul de-al tău” (o adresare impersonală care se poate referi chiar și la un motostivuitor) m-au făcut să realizez o realitate șocantă: vorbim despre un candidat care nu știe să se exprime în scris, care are o echipă care nu a observat nicio problemă în text și care a plătit la rândul ei o mână de jurnaliști care nu s-au sinchisit să șteargă nici măcar o virgulă pentru a-și face omul preferat să arate ceva mai bine.

S-a obosit cineva să citească textul înainte de a-l trimite? Ziarul are vreun editor? Nu vorbim decât de primul paragraf de pe prima pagină… care ar trebui să lase și prima impresie în mintea oamenilor care citesc.

Iar paragraful 2 nu face decât să realizeze un apel la emoții de tip „urmează să am un copil, deci sigur trebuie să-mi pese de soarta voastră”. Nu oferă nicio informație relevantă pentru cineva care vrea să stea 4 ani în biroul de primar pentru a fi plătit din banii de taxe și impozite ai cetățenilor și expune o banalitate pe care o pot relata majoritatea bărbaților ajunși la vârsta de 40 de ani.

Mai mult de atât, sunt conștient că frumusețea se află în ochii privitorului și chiar nu sunt pe cale să realizez vreun tratat de estetică pentru a delimita frumosul de sublim. Însă ultima dată când am citit legea administrației publice locale nr. 215/2001 (și cred că au trecut vreo 4 ani de atunci), nu am găsit nicio mențiune care să explice importanța frumuseții în exercitarea funcției de primar.

În aceeași măsură, nici frumusețea copiilor nu contează. Ea poate exista sau nu, este dezirabilă din perspectiva fiecărui părinte, însă nu califică sau descalifică pe nimeni din a desfășura într-un mod compentent și integru o muncă plătită de către cetățeni.

Iar acum ajungem în sfârșit la partea cea mai interesantă, unde candidatul încearcă să se identifice cu omul de rând: „Dar ce folos, dacă fata mea va trăi asemeni mie, asemeni nouă?”

În primul rând, o întrebare care are subînțelesul „Dar ce folos să am un copil sănătos și frumos?” transmite un mesaj oribil. Pot să înțeleg ce încearcă să spună, dar din nou mă văd în situația de a acorda cartonaș roșu candidatului, echipei PNL și gazetarului care a citit manuscrisul și a crezut că este excelent pentru a fi publicat.

Dar pentru a nu părea în totalitate cârcotaș și pentru a nu fi înțeles greșit, voi continua într-un mod constructiv: pentru a evita această nuanță indezirabilă exprimată prin „Dar ce folos?”, întreaga structură se poate substitui cu o afirmație precum „La fel ca și voi, îmi doresc totuși mai mult pentru copilul meu”. Este un mesaj simplu, general, face apel la aceleași tehnici manipulative și demagogice prin care cititorul este invitat să se identifice cu situația, dar reușește și să evite nihilismul exprimării din ziar.

Probabil aș putea să vă cer bani pentru consultanță, dar am modalități mai cinstite de a-mi câștiga existența și chiar nu am nevoie. Așa că puteți considera corectura mea drept contribuție voluntară pentru campania electorală a lui Dragoș Soare – l-am ajutat să spună ceea ce nu a putut să exprime fără să sugereze faptul că frumusețea propriului copil nu contează sau are importanța diminuată atunci când intervin anumite lipsuri.

În al doilea rând, vom vorbi exact despre partea de lipsuri și felul cum un copil nenăscut este folosit pentru a spune o minciună despre injustiție și sărăcie. Fraza „Dar ce folos, dacă fata mea va trăi asemeni mie, asemeni nouă?” încearcă să pună pe picior de egalitate cetățenii și candidatul. Și aici există două dimensiuni: cea materială și cea politică/socială.

Din punct de vedere material, nu se pune problema de identificare cu problemele omului de rând. Mi-a luat fix un minut să găsesc declarația de avere din 2018 a candidatului Soare G. Dragoș. Și chiar dacă datele nu sunt actualizate, voi presupune că situația nu diferă foarte tare astăzi.

Nu cred că fiica implicată fără propriul consimțământ în narativul politic al candidatului Soare G. Dragoș va „trăi asemeni nouă”. Personal, nu cunosc pe nimeni din Slobozia care să fi câștigat în anul 2018 aproximativ 79166 de lei (aproape 17 mii de euro) pe lună. Și da, este vorba despre un dividende obținut de la o societate comercială cu specific agricol, în spatele căruia sigur se află un efort meritoriu.

Însă problema mea nu ține de faptul că avem în față un candidat bogat. Nu am nicio problemă cu averea și consider că este normal ca oamenii care fac politică să aibă o situație financiară peste medie – altfel nu ar avea timp să se gândească la problemele altora. Nu mi se pare însă normal ca un politician bogat să pozeze în postura de om de rând care înțelege greutățile celorlalți. Este de prost gust.

A fi modest este ceva, dar a încerca să te prezinți drept altceva decât ești cu adevărat spune multe despre valorile tale personale. Atunci când retorica ta (aleasă voluntar, citită de un partid întreg și editată de un gazetar) este „Fata mea va trăi asemeni mie, asemeni nouă” și diferența dintre „mine” și „nouă” este de vreo 16 mii de euro pe lună, pur și simplu le ceri oamenilor ca mine să verifice și să scrie corecturi.

Și da, mai există și dimensiunea politică/socială. Aici probabil că găsim diferențe ceva mai mici de statut, însă nimic neglijabil. Cu toții suntem siliți să avem de-a face cu un grad nesimțit de mare de corupție și resimțim efectele unui cancer neocomunist care nu are leac nici în rândul generației mele.

Dar nu toți am deținut funcții publice. „Noi” nu frecventăm aceleași birouri și săli de ședință cu oamenii care iau decizii în numele nostru și nu dispunem de luxul de a ne putea negocia poziția. Prin urmare, orice încercare de a ne pune într-o situație de egalitate este mincinoasă din start.

Atunci când am pus mâna pe ziar, am avut aceeași expresie care se poate observa pe chipul doamnei din imagine.

Într-un fel, este drăguț să văd cum politicienii încearcă să pară oameni obișnuiți, care se confruntă cu aceleași probleme… asta în timp ce câștigă mai mulți bani într-o lună decât media populației într-un an întreg și, în timpul discuțiilor cu funcționari angajați la diverse ghișee, sunt tratați cu genul de respect pe care omul de rând nu îl va vedea niciodată.

Însă cel mai mult apreciez la un om sinceritatea și abilitatea de a-și folosi condiția într-un mod constructiv și onest. Dacă mesajul lui Dragoș Soare ar fi fost „am o viață bună, o carieră de succes și vreau ca toți nou-născuții din Slobozia să se poată bucura de avantajele pe care le va avea fiica mea”, atunci i-aș fi acordat votul meu și toată stima. Nu este nimic în neregulă cu succesul și nu este rușinos să câștigi într-o lună banii pe care un muritor de rând îi plătește pe parcursul a 10 ani pentru un credit pentru nevoi personale.

Și dacă s-ar fi evitat folosirea copiilor în mesajul de campanie (deși candidatul PNL din 2016 a abuzat la rândul său de această tehnică demagogică), atunci am fi putut ajunge la un mesaj de tip „Sunt Dragoș Soare, un antreprenor de succes. După ce am muncit în domeniul privat și am asigurat un viitor mai bun pentru mine și familia mea, vreau să mă pun în serviciul vostru și să aduc la Primăria Slobozia același succes de care am avut parte până acum în afaceri. Ca primar, voi fi la dispoziția voastră și voi avea grijă să elimin problemele administrației corupte din ultimii ani. Astfel, vreau să vă asigur un trai mai bun. Un vot pentru mine înseamnă o șansă pentru un oraș mai prosper și curat din toate punctele de vedere.”

Din nou, puteți să copiați sau să modificați după bunul plac mesajul de mai sus pentru a-l folosi în materiale promoționale. Mai sunt 3 zile de campanie și încă se mai pot face minuni în opinia publică… dacă se vrea.

Însă echipa PNL are un mare cartonaș roșu din partea mea (la fel ca gazeta „Independent”, care nu doar că-și face de râs candidatul preferat, dar îi și pune întregul mesaj la pagina 13). USR a renunțat la ideea de candidat în Slobozia pentru a vă ajuta, iar voi nu sunteți în stare nici să scrieți câteva rânduri fără să stârniți repulsia cititorilor.

Dacă ați ajuns până în acest punct, atunci probabil că vă mirați cum o căsuță de text poate să genereze o analiză atât de amănunțită. Sincer, chiar nu am avut intenția de a merge atât de departe. Dar citind opera, mi s-a deschis apetitul pentru analiză.

De fiecare dată când noi cetățenii care nu luăm atitudine și nu le transmitem politicienilor așteptările pe care le avem, atunci vom primi de fiecare dată aceeași demagogie mincinoasă și agramată. Suntem vinovați pentru oamenii care sunt promovați pentru că noi înșine îi votăm din considerente mai mult sau mai puțin pragmatice.

Iar abstinența de la critică se traduce de cele mai multe ori prin aprobare. Așa se întâmplă când avem de a face cu narcisiști care își pun chipurile pe afișe la fiecare scrutin electoral, vor să se simtă importanți chiar și în afara birourilor unde-și exercită funcțiile și visează să controleze viețile altora din poziții de autoritate.

Politicienii sunt oglinda noastră: arată exact problemele și viciile umane pe care noi suntem dispuși să le ignorăm din diverse interese individuale. Cei care sunt dispuși să ignore o dovadă de incompetență în formularea unui text scurt pentru a contracara pericolul mult mai mare reprezentat PSD și Pro România sunt liberi să voteze cu Dragoș Soare.

Cei care sunt dispuși să ignore corupția pentru a continua să primească ajutor social sau alte avantaje/beneficii sociale sau materiale sunt liberi să voteze cu PSD. Nu judec pe nimeni și respect decizia fiecăruia de a-și urma interesele individuale sau familiale într-o democrație.

Însă la scrutinul din 27 septembrie 2020 eu îmi voi anula votul. Voi pune ștampila pe toți candidații care nu poartă sigla PSD sau Pro România, voi desena floricele cu pixul și voi avea grijă să nu fotografiez momentul pentru că niciun candidat de pe listă nu merită amenda pe care o pot plăti. Iar cât timp voi avea actele în Slobozia, voi aștepta pe cineva care poate să fie sincer în fața oamenilor și are în spate interese rezonabile. Pretențiile mele nu sunt numeroase, dar țintesc niște calități foarte rare.

PS: Anticipez un val de atacuri de tip „PSD te-a plătit să scrii articolul” și „ai făcut la fel ca în 2016 când PNL a pierdut din cauza ta”. Presupun că oricine scrie asta nu a depășit paragraful 3 din articol și a sărit la concluzii. În cazul alegerilor din 2016, aritmetica dezminte orice astfel de afirmație, în timp ce faptele candidatului PNL de atunci sugerează o fidelitate îndoielnică față de discursul din campanie.

Mai mult de atât, am oferit gratuit munca pentru care o firmă de consultanță politică ar fi taxat câteva sute de euro. Oricine mi-a citit recumandările poate să le folosească în timpul campaniei electorale, iar eu nu voi avea nicio obiecție (ba chiar mă voi bucura că există oamenii care își asumă greșelile și învață din ele).

PPS: Anticipez și întrebarea „De ce nu scrii un articol identic despre candidații PSD și Pro România?”. Răspunsul este simplu: sunt alții care au făcut-o mult mai bine decât mine în ultimii ani și nu știu dacă aș putea să contribui cu ceva nou. Gazetele Știrea și Independent fac o treabă mai bună decât mine și au mai mult timp și resurse la dispoziție. Eu doar am scos la iveală adevărul pe care nimeni nu are curaj să îl spună din considerente de tip „el este răul cel mai mic, așa că nu îi criticăm defectele”. Dacă nivelul a ajuns atât de jos, trebuie să fie și cineva care să tragă semnalul de alarmă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *