De ce și pentru ce aleg să protestez în Slobozia

By 2 februarie 20172017, Blog, Ialomița, Inițiative
Distribuie acest articol dacă îți pasă!

Îmi pare rău că am ratat evenimentele din București, dar pentru mine este în continuare interesant să ies la protest într-un oraș cu 50.000 de locuitori, dintre care doar 30 au curajul de a ieși în stradă. Nu am înțeles de ce până ieri când am intrat într-un magazin de textile pentru a cumpăra șireturi de pantof. Am observat că doamna urmărește Digi 24 pe un laptop amplasat undeva în colț. În cele 15 minute de conversație care au urmat, am aflat că:

A. Stau de vorbă cu o fostă profesoară de engleză, certificată în 5 limbi, care a pregătit olimpici naționali și a decis să iasă dintr-un sistem care oferă gradații de merit celor care își lingușesc superiorii și nu dau 2 bani pe cei care fac performanță. A decis să lucreze la o pasiune de-a ei (îi place să croșeteze) și să îi lase pe profesorii care nu vor pregăti vreodată olimpici să își primească în continuare recompensele pentru profesionalism și bună purtare.

B. Deși este o activistă convinsă pentru drepturile copiilor și protecția animalelor, cred în justiție și în principiile statlui de drept și simpatizează cu protestatarii, se teme de autoritățile locale roșii. Știe că, în calitate de proprietar de afacere și unic angajat, va fi persecutată, stigmatizată și va avea parte de toate controalele posibile (în special ANAF și ISU) în momentul în care își exprimă opiniile reacționare.

C. Este complet resemnată în fața dictaturii tacite. PSD pur și simplu este prea puternic în județul Ialomița și a acaparat toate instituțiile publice. Are familie, copii de crescut și o afacere pe care se chinuie să o mențină la suprafață.

Dacă în București mediul privat este puternic, își poate impune punctul de vedere ceva mai bine și există o cultură comunitară de luptă împotriva abuzurilor autorităților, în provincie situația arată complet diferit și ”baronii locali” nu își exercită puterea doar prin averile suspect de fabuloase.

Doamna chiar m-a pus pe gânduri și m-a făcut să realizez că peste 10 ani aș putea ajunge la fel: deziluzionat de bătaia de joc din sistemul public, resemnat în fața autorității unor oameni prea bogați și prea influenți pentru a mai putea fi combătuți, nevoit să întorc capul și să accept abuzurile din jurul meu pentru a putea să îmi susțin familia și plin de speranță în privința unei generații care se lasă vândută atunci când vede teancul cu bani din partea celor care cred că pot cumpăra orice, inclusiv demnitatea umană.

Dacă până acum protestam împotriva unor ordonanțe și a unei clase politice schimbătoare, acum am găsit un scop mai măreț: însuși dreptul de a te manifesta și de a protesta. Nu am realizat până acum că libertatea de exprimare este un lux pentru un număr semnificativ de oameni și simplul fapt că ești văzut în situații insultătoare pentru marii baroni poate reprezenta o amenințare pentru propria persoană și cei dragi (chiar dacă nu ne referim la vătămare corporală, există modalități economice și sociale de marginalizare și umilire). Sunt unele drepturi pe care nu le apreciezi așa cum ar trebui până în momentul când dispar.

Deci da, voi sta din nou în frig, voi ține pancarte și voi suporta jignirile trecătorilor de vârsta a treia. Mă voi opune ordonanțelor și deciziilor guvernului, dar voi aprecia mai tare acest drept care se pare că reprezintă de fapt un lux. Dacă eu nu o fac, s-ar putea ca pentru generația copiilor mei să fie deja prea târziu. Situația la nivel mondial este deja sumbră, dar atât timp cât există mici situații și evenimente pe care prezența mea le poate influența, voi face tot posibilul.

Distribuie acest articol dacă îți pasă!

4 Comments

Leave a Reply