La aproximativ 4 luni de la finalizarea alegerilor pentru numirea noului primar al Municipiului Slobozia (și, așa cum au arătat rezultatele finale, înfrângerea mea), am luat decizia de a împărtăși câteva dintre experiențele de care am avut parte în perioada martie-iulie 2016. Informațiile pe care le voi prezenta reprezintă o sumă a momentelor și situațiilor memorabile de care am avut parte și despre care nu am avut vreodată ocazia să discut – multe detalii sunt mult prea proaspete și prea intime, dar trecerea timpului m-a ajutat să mă obișnuiesc ceva mai bine cu unele realități pe care poate că nu le pot schimba.
Intenționez ca, într-un moment din viața mea în care voi avea liniștea necesară, să public o carte bazată pe experiența unui puști de 24 de ani într-o lume plină de interese și plină de intrigi. M-am gândit ceva timp și consider că o parte dintre detalii pot fi utile tinerilor interesați să intre în politică și dornici să înfrunte sistemul cu propriile forțe. Am considerat și încă mai consider că asumarea unei ideologii fixe și intrarea într-o haită de lupi flămânzi de putere – o metaforă pentru înscrierea într-un partid politic – reprezintă o formă de sinucidere intelectuală. Tot ceea ce este bun și frumos într-un individ se află sub amenințarea distrugerii în momentul în care bunele intenții sunt diluate de interesele personale ale altora și, la sfârșitul zilei, totul se transformă într-un compromis care stârnește nemulțumiri din toate părțile și pune bazele unui viitor conflict de dimensiuni mai mari.
Din fericire, nu am avut parte de experiența unui candidat ”de partid”: am spus ce am vrut, am făcut orice am vrut și nu mi-a fost teamă să fiu eu însumi în toate situațiile. Am refuzat să creez un personaj politic pe care să îl îmbrac de fiecare dată când ies în public și m-am expus, cu toate anxietățile, angoasele și defectele mele, unui public pentru care probabil că încă reprezint un fenomen ciudat. Dar ciudățenia este procesată în moduri foarte interesante de către cei care dictează norma și sper că, în serie mea de povestiri, voi reuși să pictez un tablou suficient de interesant pentru a capta atenția și suficient de clar pentru a elimina anumite ambiguități.
Politica este și ar trebui să fie ceva nobil și plăcut, care deservește comunităților de oameni care își încredințează reprezentarea: în realitatea Slobozeană, este doar o sumă aristocratică de relații incestuoase, în care toți se atacă, dar nu prea tare – vor avea de a face unul cu celălalt pentru mult timp și ar fi bine să lase ușile deschise pentru eventualele schimbări neprevăzute venite de la București. În fond, oamenii și interesele sunt și rămân aceleași: la fel ca și sărăcia și subdezvoltarea specifice Bărăganului (pe care le-ar putea cauza și influența).
Comentarii recente