Category

2018

Cum și de ce îmi voi șterge contul de Facebook (și unde voi putea fi contactat)

By | 2018, Blog | No Comments
Distribuie acest articol dacă îți pasă!

Până la sfârșitul anului vreau să șterg complet contul de Facebook și să realizez tranziția către alte platforme.

Motivele sunt relativ simple și țin mai degrabă de dorința pe care o am de a fi liber și independent.

Suntem vreodată liberi într-o lume împânzită de metode avansate de spionaj și decriptare? Nu. Dar asta nu înseamnă că trebuie să mă resemez și să ofer toate datele mele celui mai mare dintre bătăuși.

Facebook, la fel ca Google și Microsoft (și Yahoo și AOL înaintea lor), reușește să înglobeze o platformă care include toate funcțiile: mesagerie, distribuire de mesaje text, distribuire de conținut multimedia (video, audio și foto) și mesagerie audio-video.

Pe scurt, în loc să scriem mesaje pe Yahoo Messenger, să schimbăm e-mailuri prin Hotmail, să punem poze pe Hi5 sau Flickr și să comunicăm audio-video prin Skype, am ajuns în decursul a 10 ani să le facem pe toate pe Facebook.

Nu spun că este ceva malefic într-un model de afaceri care încearcă să acapareze un public cât mai larg și să creeze comunități globale. Totuși este responsabilitatea mea de consumator de servicii să am grijă să mă informez și să nu ofer cheia către viața mea privată către o singură companie monolit.

Faptul că Facebook are acces la toate locurile pe care le-am vizitat în ultimii 9 ani este foarte grav. În aceeași măsură, ei știu ce poze am publicat, cu cine am vorbit, ce am scris în mesaje private și cât de frecvent am interacționat cu fiecare prieten virtual.

Dacă am fi avut un spion care să ne urmărească și să raporteze „la centru” tot ceea ce facem în viața de zi cu zi, atunci ni s-ar fi părut scandalos și ne-am fi revoltat împotriva dictaturii în care trăim. Prin faptul că acest spion nu are o întruchipare tangibilă și ne oferă câteva servicii convenabile, ajungem să îl acceptăm și să îi permitem să își desfășoare activitatea. Iar ceea ce uneori nu realizăm este faptul că există alternative pentru toate.

Sursă Imagine: Cut2thetruth

„De să renunț la Facebook? Eu nu am nimic de ascuns!”

Ceea ce ne-au învățat regimurile politice totalitare ale secolului al XX-lea (și în special comunismul) este că nu putem să fim vreodată liberi dacă nu avem intimitate și confidențialitate. Dacă știm că tot ceea ce spunem și facem este urmărit, consemnat și înregistrat, atunci suntem mai puțin dispuși să ne manifestăm cu adevărat.

Eu nu cred nici într-un stat mare și puternic (înclin să cred că oamenii se organizează mai bine în comunități și gestionează banii mai bine decât o birocrație extinsă), dar nici în corporații care ne vând datele și identitățile pentru a obține profituri astronomice.

Faptul că eu aleg să renunț la Facebook nu înseamnă nici că scap complet de urmărirea guvernului României sau SUA (care au mecanisme foarte complexe de a colecta toate datele), dar nici că voi prejudicia profiturile anuale ale companiei lui Zuckerberg. Însă vreau să mă asigur că folosesc un număr cât mai mare de servicii care îndeplinesc scopuri separate și dedicate, având certitudinea că șansele ca datele mele să fie folosite în scop comercial sunt cât mai mici și că ofer cât mai puțin informații reale.

În momentul actual, Facebook poate bloca orice cont și va solicita un act de identitate scanat pentru deblocare. Pe scurt, ei solicită poză, CNP, locul nașterii și alte informații sensibile pentru a autentifica un profil. Mai mult, au ajuns să preseze utilizatorii să ofere numărul de telefon pentru procesul de logare. Motivele de securizare a contului pot fi interpretate ca fiind întemeiate, dar faptul că o companie face bază de date cu toate datele reale ale fiecărui utilizator este grav – există instituții întregi ale statului care nu au drept de legitimare, dar noi împuternicim o firmă privată să ne stocheze toate datele.

Mai mult, faptul că datele noastre nu sunt folosite împotriva noastră acum nu elimină posibilitatea ca pe termen lung să fim șantajați cu anumite momente sau conversații din viața noastră digitală. Și dacă lăsăm toate dovezile în același loc, atunci ele vor fi mult mai ușor de găsit, iar amprenta noastră digitală este mai greu de negat. Nu trebuie să fie neapărat ceva cu adevărat compromițător pentru a avea potențialul de a ne păta sau distruge reputația, demnitatea, relațiile cu ceilalți și viața privată. Uneori este suficient ca o singură bucată de conversație să fie scoasă din context.

Nu în ultimul rând, trebuie să precizez faptul că ștergerea contului de Facebook nu garantează dispariția definitivă a datelor. Ar putea exista copii de protecție pe care compania americană le stochează și le poate folosi. Dar odată inactive, datele vor fi mai puțin utile pentru scopuri comerciale și vor trece mai degrabă în custodia guvernelor pentru verificare. Internetul nu uită și orice publicăm poate deveni o auto-incriminare.

Sursă Imagine: uros.stern.id.au

Alternativele pentru Facebook

Înainte de a descrie modalitatea prin care mi-am propus să renunț la Facebook, voi propune alternativele. Evident, faptul că un număr atât de mare de servicii a fost adăugat la platforma gigantului american înseamnă că desprinderea va fi dificilă. Însă nimic nu este imposibil și civilizația umană a existat și a progresat timp de milioane de ani – de ce ar sta în loc din cauza unui site?

Iată ce folosesc pentru a substitui complet nevoia de Facebook (în afară de acest site, pe care l-am neglijat în ultimul timp):

  • Pentru mesagerie instant: Signal (este cel mai bun pentru că mesajele sunt criptate între părți din start), Telegram (asemănător cu WhatsApp, dar ceva mai sigur) și WhatsApp (este deținut de Facebook și voi încerca să renunț și la el odată ce-mi conving rudele să migreze către Signal);
  • Pentru e-mail: Proton Mail (este criptat, rapid și sigur. Serviciul a fost dezvoltat în cadrul institutului CERN din Elveția și pune accent pe securitate și confidențialitate. Poate că Gmail este mai convenabil datorită interfeței organizate, dar pentru mine va deveni doar o platformă pentru oferte, publicitate și mesaje neimportante. Proton este pentru mesajele cele mai importante și mă puteți contacta scriindu-mi numele complet (Vlad Costea) @protonmail [punct] com.
  • Pentru micro-blogging și video: Facebook este excelent pentru că facilitează publicarea de postări text și multimedia sub aceeași umbrelă. Însă Twitter este mult mai rapid și eficient: chiar dacă postările devin limitate prin numărul de caractere, știrile și evenimtentele importante pot fi urmărite mult mai ușor. În plus, se pot încărca fotografii și clipuri video la fel ca pe Facebook. Avantajul major este că Twitter nu cere la fel de multe date reale și contul se poate crea doar cu adresa de e-mail (numărul de telefon este complet opționale și nu se cere furnizarea numelui real). O altă alternativă pentru aceste servicii este Steemit, o platformă descentralizată care se aseamănă cu Reddit și oferă posibilitatea de a distribui conținut video prin Dtube. Interfața este încă rudimentară și dezvoltatorii încă lucrează la soluții descentralizate pentru a le adăuga la funcționalitatea de bază.
  • Pentru fotografii: Tumblr și Flickr. Ambele se aseamănă destul de tare cu Instagram și Facebook, dar sunt deținute de alte companii care au politici comerciale diferite. Cât timp nu le oferiți totul (în măsura în care Facebook încurajează o combinație de fotografii și date reale), nu veți avea probleme și nu puteți considera că vă este amenințată viața privată.
  • Pentru evenimente și știri: Site-urile dedicate. Cum, am uitat deja că internetul există și în afara Facebook? Twitter oferă o modalitate mai bună de abonare la ceea ce ne interesează și oferă algoritmi ceva mai onești de afișare a conținutului (în sensul că nu vom avea parte de o afișare a postărilor în funcție de presupusele preferințe, așa cum se întâmplă pe Facebook).
  • Pentru grupuri de discuții: Reddit și diverse forumuri dedicate. Șansele de a întâlni „postaci” și conținut de proastă calitate sunt mult mai mici acolo unde există comunități de utilizatori care chiar au interese comune. De ce să-mi pierd vremea căutând ceva care merită timpul meu pe o pagină de Facebook dacă există o alternativă mai bună?

Cei care au numărul meu de telefon pot deja să mă adauge pe Signal sau Telegram pentru a conversa. Voi încerca să port discuțiile importante prin Proton Mail pentru a fi sigur că numărul de terțe persoane implicate este cât mai redus, iar pe Twitter și Steemit sunt deja destul de activ (și îmi puteți vedea conturile dând click pe link-urile de mai sus). Într-adevăr, este mai ușor și convenabil să avem totul în același loc, dar dacă există voință, se găsesc și resurse.

Cum voi renunța la Facebook și de ce este un proces pe termen lung

M-am gândit de mai multe ori să renunț la Facebook, dar nu am avut mijloacele necesare – nu am cunoscut suficient de bine alternativele, iar piața aplicațiilor orientate către confidențialitate nu era atât de dezvoltată (pe atunci toată lumea încerca să imite Facebook sau MySpace prin nișarea către anumite categorii).

Un alt impediment în calea renunțării la Facebook (și principalul dezavantaj) este marcat de pierderea de contacte: din clasa a 11-a și până astăzi, am reușit să adun 1750 de prieteni virtuali din colțuri diferite ale lumii, pe care i-am cunoscut în contexte variate. Dacă aș șterge contul instant, aș pierde practic orice șansă de a mai comunica vreodată cu ei.

Sub nicio formă nu urmăresc o dispariție în obscuritate – pur și simplu vreau să exist pe internet și în afara Facebook. Din același motiv mi-am propus să trimit mesaje către toți prietenii mei și să aștept un răspuns pentru a fi sigur dacă urmează să păstrăm legătura pe termen lung. Pentru mine este o ocazie de a-mi face ordine în viață și de a stabili cine îmi vor fi persoanele de contact (dacă suntem prieteni pe Facebook fără a avea vreo intenție de a interacționa vreodată, atunci presupusa prietenie este o pierdere de timp pentru ambele părți).

Necesitatea acestui proces este o altă dovadă a faptului că am devenit mult prea dependenți de Facebook. Oare ce s-ar întâmpla dacă aș avea contul spart sau șters? Aș rămâne fără mijloace de a-mi contacta prietenii? Îmi place să cred că toate contactele sunt prețioase și reprezintă o dovadă a eforturilor mele din ultimii 9 ani. Din același motiv, voi scrie un mesaj către toți cei 1750 de prieteni înainte de a părăsi nava, pentru a transmite instrucțiuni despre modurile prin care se poate discuta cu mine.

Pentru a compensa lipsa unui serviciu automat care-mi spune mereu ce ar trebui să fac, voi întocmi o agendă care mă va ajuta să notez datele de contact și zilele de naștere. În loc să scriu un mesaj sec de „La mulți ani!” pe Facebook, voi încerca să apelez persoana sau chiar să trimit o carte poștală. Știți voi, prin modurile personale și sincere prin care comunicau și părinții și bunicii noștri.

Privind în ansamblu ceea ce am scris, se poate presupune că am făcut un pas înapoi în fața progresului. Însă mie îmi place să cred că descurajez monopolurile tehnologice, ofer companiilor mai mici ocazia de a se dezvolta și mă pregătesc pentru adevărata inovație din domeniu, care va respecta cu adevărat confidențialitatea utilizatorilor.

Atunci când Proton Mail sau Signal se vor transforma în giganți precum Google și Facebook, voi avea grijă să migrez către afacerile ceva mai etice și inovatoare în domenii de care îmi pasă. Capitalismul înseamnă alegere, iar cei care determină ierarhiile suntem noi consumatorii. Facebook nu a devenit un gigant tehnologic cu tendințe totalitare pentru că a fost fondat pentru a o face, ci pentru că noi suntem cei care i-am permis. La fel se întâmplă și cu RDS-Digi, Mega Image, Vodafone și mulți alți giganți din diverse domenii. Uneori modalitatea cea mai simplă de a echilibra balanța este de a schimba furnizorul de servicii într-un mod care afectează într-un mod financiar titanii din domeniu. Poate că noi prin alegerile noastre nu vom schimba întregul sistem, dar totul trebuie să înceapă de undeva 🙂

Aștept mesajele și e-mailurile voastre pe Proton Mail sau Signal și sper că vom crea o comunitate nouă și interesantă pe Steemit. Sau, cine știe, poate că vom ajunge să schimbăm cărți poștale și să redescoperim ce înseamnă să ne pese cu adevărat de evenimentele importante din viața celorlalți.

Distribuie acest articol dacă îți pasă!